NUME¶

wcd - Schimbă oriunde directorul

chdir pentru Dos și Unix

REZUMAT¶

    wcd [opțiuni] [director]

DESCRIERE¶

    wcd Desk

    *       se potrivește cu orice secvență de caractere (zero sau mai multe)
    ?       se potrivește cu orice caracter
    [SET]   se potrivește cu orice caracter din setul specificat,
    [!SET]  sau [^SET] se potrivește cu orice caracter care nu se află în setul specificat.

    wcd *top

    wcd *top*

    wcd [a-c]*

    wcd me/Desk

    wcd src*/*1?/a*2

    wcd -g

    wcd ..

    wcd d:games

OPȚIUNI¶

-a

Adaugă calea curentă la fișierul cu datele arborelui implicit.

Utilizați această opțiune pentru a adăuga rapid calea curentă la fișierul implicit cu datele arborelui. Rescanarea întregului disc poate dura mult timp în unele cazuri.

-aa

Adaugă căile curente și toate căile părinte la fișierul implicit cu datele arborelui.

-A CALEA

Scanează arborele de directoare din CALEA și adaugă rezultatul la fișierul implicit cu datele arborelui. Exemple:

    wcd -A .
    wcd -A /home -A /etc
    wcd -A d: -A e: -A \\server\share
    

În Windows se pot scana toate directoarele partajate ale unui server LAN Windows tastând ceva precum: "wcd -A \\servername".

A se vedea, de asemenea, opțiunile -S, -s și -E.

-b

Interzice calea curentă.

Wcd plasează calea curentă în fișierul de interdicții. Aceasta înseamnă că wcd ignoră toate potrivirile acestui director și ale subdirectoarelor sale.

Fișierul de interdicții poate fi editat cu un editor de text. Utilizarea metacaracterelor este acceptată și numele sunt corelate cu calea absolută.

Căile interzise nu sunt excluse de la scanarea discului. Pentru a face acest lucru, utilizați opțiunea -xf.

-c, --direct-cd

Modul CD direct. În mod implicit, wcd funcționează după cum urmează:

    1. Încearcă să găsească o potrivire în fișierele cu datele arborelui.
    2. Dacă n-o găsește, încearcă să deschidă directorul pe care l-ați introdus.
    

În modul CD indirect, wcd funcționează în ordine inversă.

    1. Încearcă să deschidă directorul pe care l-ați introdus.
    2. Dacă nu poate, încearcă să găsească o potrivire în fișierele cu datele arborelui.
    

-d UNITATE

Stabilește unitatea pentru fișierul stivă și scriptul-go (numai pentru DOS).

Fișierul stivă și fișierul script-go sunt stocate implicit pe unitatea C: dacă variabila de mediu HOME nu este definită. Utilizați această opțiune dacă unitatea C: este o unitate numai pentru citire. Această opțiune trebuie utilizată în fața opțiunilor de stivă -, + și =.

-e

Adaugă calea curentă la fișierul suplimentar cu datele arborelui.

Utilizați această opțiune pentru a adăuga rapid calea curentă la fișierul suplimentar cu datele arborelui.

-ee

Adaugă căile curente și toate căile părinte la fișierul suplimentar cu datele arborelui.

-E CALEA

Scanează arborele de directoare din CALEA și-l adaugă la fișierul suplimentar cu datele arborelui. A se vedea, de asemenea, opțiunile -A și -S.

-f FIȘIER

Citește fișierul cu datele arborelui FIȘIER. Nu citește fișierul implicit cu datele arborelui.

+f FIȘIER

Citește fișierul cu datele arborelui FIȘIER în plus față de fișierul implicit cu datele arborelui.

-g

Interfață grafică (numai în versiunea cu interfață „curses”).

Wcd pornește o interfață „grafică” bazată pe curses textual. Utilizatorul poate selecta un director prin intermediul unui navigator interactiv pe ecran complet. Acesta are o metodă de navigare și căutare precum vim(1).

Dacă nu este dat niciun șir de căutare, wcd prezintă întregul arbore care se află în fișierul implicit cu datele arborelui și fișierele suplimentare cu datele arborelui.

Dacă este dat un șir de căutare, lista de potriviri este prezentată ca un arbore de directoare.

Aspectul arborescent implicit este similar cu aspectul arborescent al NCD-ului original pe DOS. Diferența de aspect este că în NCD toate directoarele de același nivel de adâncime au fost aliniate vertical pe întregul arbore. Acest lucru a fost posibil în NCD, deoarece lățimea maximă a unui nume de director în DOS era de 12 (8,3) caractere. În sistemele de operare moderne, numele directoarelor pot fi foarte lungi, deci și diferențele de lungime pot fi mari. Prin urmare, dosarele cu aceeași adâncime nu sunt aliniate vertical pe întreg arborele în wcd, ci doar în subramuri. Deci, există o mișcare laterală atunci când vă deplasați direct în sus și în jos de la o subramură la alta subramură.

Comportamentul de navigare în Wcd este exact același ca în NCD original. De exemplu, dacă apăsați tasta «Jos», mergeți la următorul director cu același nivel de adâncime, sărind peste ramuri. Acest lucru permite navigarea rapidă prin arbore.

Consultați opțiunile -Ta, -TC și -Tc pentru a modifica comportamentul de navigare.

-gd

Afișează fișierele cu datele arborelui, ca arbore la ieșirea standard.

-G CALEA

Scrie un fișier script-go în directorul CALEA. De exemplu, în Unix, "wcd -G CALEA" va scrie un fișier go-script în CALEA/wcd.go.

-GN, --no-go-script

Nu creează fișierul script-go. Această opțiune poate fi folosită în combinație cu opțiunea -j dacă nu se dorește ca wcd să creeze un fișier script-go.

-h, --help

Afișează ajutorul și iese.

-i, --ignore-case

Ignoră diferența dintre majuscule/minuscule. Versiunile Dos și Windows ale wcd ignoră diferența dintre majuscule/minuscule în mod implicit. Versiunile Unix/Cygwin respectă diferența dintre majuscule/minuscule în mod implicit.

+i, --no-ignore-case

Respectă diferența dintre majuscule/minuscule. A se vedea, de asemenea, opțiunea -i.

-I, --ignore-diacritics

Ignoră semnele diacritice pentru scripturile latine. Literele cu semne diacritice se potrivesc cu litera de bază fără semne diacritice. Sunt acceptate următoarele codificări latine: CP437, CP850, CP852, CP1250, CP1252, ISO-8859-1, ISO-8859-2 și Unicode Latin-1, Latin Extended-A și Latin Extended-B. A se vedea, de asemenea, <https://ro.wikipedia.org/wiki/Semn_diacritic>, sau în engleză: <http://en.wikipedia.org/wiki/Diacritic>, pentru cei care au cunoștințe de limbă, și vor să aprofundeze această temă

+I, --no-ignore-diacritics

Respectă diacriticele (implicit). A se vedea, de asemenea, opțiunea -I.

-j, --just-go

Doar modul „go”.

În acest mod, wcd nu va prezenta o listă atunci când există mai multe directoare care se potrivesc cu directorul dat. Wcd va schimba doar la prima opțiune. Când wcd este invocat din nou cu aceleași argumente, va schimba la următoarea opțiune și așa mai departe.

Wcd va afișa directorul la care merge la ieșirea standard. În acest fel, poate fi utilizată o metodă diferită de instalare. S-ar putea face următoarea funcție pentru un shell compatibil POSIX:

    wcd ()
    {
        cd "$($HOME/bin/wcd.exe -j $@)"
    }
    

Când utilizați un shell vechi care nu acceptă înlocuirea comenzii „$()”, trebuie să utilizați înlocuirea comenzii în stil vechi cu ghilimele înapoi «`».

    wcd ()
    {
        cd "`$HOME/bin/wcd.exe -j $@`"
    }
    

În sistemele Windows, dacă cineva rulează shell 4NT, se poate face următorul alias:

    alias wcd `cd %@execstr[wcdwin32.exe -z 0 -j %1]`
    

Această metodă elimină necesitatea utilizării scriptului-go, astfel încât se poate folosi opțiunea -GN în combinație cu -j.

-k, --keep-paths

Păstrează căile.

Păstrează căile în fișierul cu datele arborelui atunci când wcd nu poate schimba la ele. Comportamentul implicit al wcd este de-a încerca să elimine căile din datele arborelui atunci când wcd nu poate schimba la ele. Cu această opțiune, acest comportament este dezactivat.

-K, --color

Utilizează culori în modul grafic.

-l ALIAS

Numește calea curentă cu ALIAS. Wcd plasează calea curentă cu alias ALIAS în fișierul de alias. Intrările de alias respectă diferența dintre majuscule/minuscule.

-ls

Afișează numele fișierului de alias și listează toate intrările de alias ce le conține.

-m DIR

Creează directorul și-l adaugă în fișierul cu datele arborelui.

-L, --license

Afișează licența de distribuție.

-M DIR

Creează directorul și-l adaugă în fișierul suplimentar cu datele arborelui.

-n CALEA

Citește fișierul cu datele arborelui relativ de la CALEA.

Nu citește fișierul implicit cu datele arborelui. Fișierul cu datele arborelui relativ ar trebui să fi fost deja creat folosind opțiunea wcd +S. CALEA poate indica, de asemenea, direct către un fișier.

Un exemplu. Să presupunem că un alt sistem a fost montat la punctul de montare "/mnt/network":

    wcd -n /mnt/network src
    

Wcd deschide fișierul cu datele arborelui relativ în "/mnt/network/". Fișierul conține căile relative din acel punct.

+n CALEA

Citește fișierul cu datele arborelui relativ pe lângă fișierul implicit cu datele arborelui. A se vedea opțiunea -n.

-N, --numbers

Utilizează numere în loc de litere.

Wcd cu o interfață bazată pe „conio” sau „curses” (a se vedea secțiunea Interfețe) prezintă o listă de potriviri numerotată implicit cu litere. Când se utilizează opțiunea -N, lista de potriviri este numerotată cu numere. Indiferent dacă opțiunea -N este prezentă, sau nu, se poate tasta o literă sau numere pentru a face o selecție din lista de potriviri.

-o

Utilizează interfața intrare/ieșire standard (stdin/stdout).

Când dintr-un anumit motiv interfața „conio” sau „curses” a wcd nu funcționează, se poate reveni la interfața intrare/ieșire standard (stdin/stdout) a wcd folosind opțiunea -o.

-od, --to-stdout

Afișează toate potrivirile la ieșirea standard.

-q, --quiet

Funcționare mai silențioasă. Afișarea potrivirii finale este suprimată.

-r DIR

Elimină directorul și-l elimină și din fișierul cu datele arborelui.

Dacă directorul este gol, wcd îl va șterge și va încerca să-l elimine din fișierul cu datele arborelui.

-rmtree DIR

Șterge în mod recurs directorul și-l elimină din fișierul cu datele arborelui.

Wcd va șterge directorul și toate subdirectoarele și fișierele sale și va elimina directoarele acestea din fișierul cu datele arborelui.

-s

Scanează/Rescanează discul din directorul $HOME. Dacă variabila HOME nu este definită, discul este scanat din directorul rădăcină /.

Fișierul implicit cu datele arborelui, existent, este suprascris.

Directorul de scanare implicit poate fi anulat cu variabila de mediu "WCDSCAN". A se vedea secțiunea VARIABILE DE MEDIU.

-S CALEA

Scanează arborele de directoare din CALEA și suprascrie fișierul implicit cu datele arborelui. A se vedea, de asemenea, opțiunile -A, -s și -E. De exemplu, cu opțiunea -A puteți crea un fișier implicit cu datele arborelui la alegere. Exemple:

Unix:

    wcd -S /
    wcd -S /home -A /etc -A /usr
    

DOS/Windows:

    wcd -S c:/
    wcd -S c: -A d: -A \\server\share
    

Cu versiunile Windows se pot scana toate directoarele partajate ale unui server LAN Windows tastând ceva precum: "wcd -S \\servername".

+S CALEA

Scanează discul de la CALEA și plasează căi relative într-un fișier cu datele arborelui relativ. Acest fișier este utilizat de opțiunile -n și +n ale «wcd». De exemplu, "wcd -n CALEA src".

-t

Nu șterge dosarul de montare temporar "/tmp_mnt" (numai în Unix)

Wcd elimină în mod implicit "/tmp_mnt/" din potriviri. Directorul "/tmp_mnt" este utilizat de auto-mounter. Acest comportament poate fi dezactivat cu opțiunea -t.

-T, --ascii-tree

Desenează arborele cu caractere ASCII. Utilizați această opțiune dacă caracterele desenate nu sunt afișate corect în terminalul dumneavoastră.

-Ta, --alt-tree-nav

Metodă alternativă de navigare în arborele grafic.

În aspectul implicit al arborelui în stil NCD, opțiunea -Ta dezactivează accesul la directoare care nu au legătură.

În modul arbore compact, modul alternativ face navigarea similară cu navigarea în managerii de fișiere GUI, cum ar fi Windows Explorer sau Linux KDE Konqueror. Apăsând „Sus” și „Jos”, va muta dosarul selectat cu o linie în sus sau în jos. Apăsând prima dată „Stânga”, subdosarele sunt pliate, iar la următoarea apăsare a tastei „Stânga” se deplasează cu adevărat la stânga.

Puteți comuta din mers între navigarea implicită și cea alternativă apăsând <Shift-A>.

Când modul alternativ de navigare este activat, veți vedea un „A” în colțul din dreapta jos.

-TC, --center-tree

Vizualizare centrată în arborele grafic. Directorul selectat rămâne în mijlocul ecranului. Modul centrat al arborelui grafic poate fi, de asemenea, activat și dezactivat cu tasta <t>.

Comportamentul standard necentrat, care minimizează mișcarea arborelui, este același ca în NCD original.

-Tc, --compact-tree

În mod implicit, arborele „grafic” este desenat în același mod în care a făcut-o NCD-ul original pe DOS. Pe DOS, o cale de director poate avea doar 66 de caractere în total. Cu structurile de directoare profunde de astăzi, arborele poate deveni foarte lat. Pentru a depăși acest lucru, wcd poate desena arborele într-un mod compact, similar cu majoritatea managerilor de fișiere GUI, cu un singur folder pe linie. Utilizați opțiunea -Tc sau comutați din mers cu tasta <m>.

-Td, --cjk-width

Fonturile vechi CJK din Asia de Est (chineză, japoneză și coreeană) au anumite caractere și simboluri de desen de linii cu o lățime de 2 coloane, în timp ce lățimea Unicode normală pentru aceste caractere este de 1 coloană. De exemplu fontul raster chinezesc CP936 pe Windows și fontul Simsun. Utilizați această opțiune pentru o conturare corectă a arborelui grafic atunci când este utilizat un font CJK vechi.

Când modul CJK este activat, veți vedea un „C” în colțul din dreapta jos.

-u UTILIZATOR

Scanează fișierul cu datele arborelui, al altui utilizator pe baza a UTILIZATOR, nu scanează propriul dumneavoastră fișier cu datele arborelui implicit. A se vedea, de asemenea, secțiunea VARIABILE DE MEDIU pentru WCDUSERSHOME.

În Unix/Cygwin, directorul de bază pentru directoarele acasă ale utilizatorilor se presupune a fi C </home>. wcd va căuta c </home/nume_utilizator/.treedata.wcd> și c </home/nume_utilizator/.wcd/.treedata.wcd>, în această ordine, și va citi primul care există și poate fi citit. În DOS/Windows, directorul de bază pentru directoarele acasă ale utilizatorului se presupune a fi C <\\ Users>, astfel încât wcd încearcă să citească C <\\Users\Nume_Utilizator reedata.wcd> și C <\\Users\Nume_Utilizator\.wcd reedata.wcd>.

+u UTILIZATOR

Citește fișierul implicit „treedata.wcd” al utilizatorului UTILIZATOR, pe lângă propriul dumneavoastră fișier „treedata.wcd”.

-v, --verbose

Afișează mesaje detaliate. Cu această opțiune, wcd afișează toate filtrele, interdicțiile și excluderile.

-V, --version

Afișează informațiile despre versiune și iese.

-w, --wild-match-only

Doar potrivire cu ajutorul metacaracterelor. Tratează toate potrivirile ca potriviri cu metacaractere (caractere Jocker).

-x CALEA

Exclude CALEA de la scanare.

Când această opțiune este folosită, wcd va exclude CALEA și toate subdirectoarele sale atunci când wcd scanează un disc. Metacaracterele sunt acceptate și corelate cu căi absolute. Opțiunea -x poate fi folosită de mai multe ori.

    wcd -x <calea1> -x <calea2> -s
    

Opțiunea -x trebuie folosită înaintea oricărei opțiuni de scanare (-s, -S, +S, -A, -E).

În sistemele DOS/Windows trebuie să specificați litera unității, în cazul în care este definită variabila de mediu HOME sau WCDHOME. Dacă HOME sau WCDHOME este definită, trebuie să specificați litera unității. Un exemplu:

    wcd -x c:/temp -S c:
    

În caz contrar, nu trebuie să specificați litera de unitate.

    wcd -x /temp -s
    

-xf FIȘIER

Exclude toate căile listate în FIȘIER de la scanare.

Când este utilizată această opțiune, wcd va exclude toate căile listate în FIȘIER și toate subdirectoarele lor atunci când wcd scanează un disc. Metacaracterele sunt acceptate și sunt corelate cu căi absolute; o cale pe linie. Fiți conștienți de faptul că wcd nu va ignora spațiile libere de început sau de final de pe o linie, deoarece sunt caractere legale într-un nume de director. Opțiunea -xf poate fi folosită de mai multe ori. Când doriți să excludeți toate căile interzise de la scanare, puteți face următoarele (exemplu pentru wcd în Unix):

    wcd -xf ~/.ban.wcd -s
    

Sunt acceptate metacaracterele. De exemplu, pentru a exclude toate directoarele dumneavoastră „Subversion” cu fișiere administrative adăugați o linie cu "*/.svn".

Opțiunea -xf trebuie folosită înaintea oricărei opțiuni de scanare (-s, -S, +S, -A, -E).

-y, --assume-yes

Răspunde Da (Yes) la toate întrebările.

Wcd nu va solicita utilizatorului întrebări da/nu, dar presupune că utilizatorul răspunde da la toate întrebările. Aceasta poate fi utilizată în combinație cu opțiunea -rmtree. Această opțiune trebuie utilizată în fața opțiunilor care pot conduce la întrebări da/nu.

-z NUMĂR

Stabilește dimensiunea maximă a stivei la NUMĂR.

Dimensiunea implicită a stivei este 10. Operația de stivă poate fi dezactivată setând dimensiunea la 0. Această opțiune trebuie utilizată în fața oricăror alte operațiuni de stivă (-,+,=) . În caz contrar, dimensiunea stivei va fi setată înapoi la valoarea implicită de 10.

O comandă corectă este:

    wcd -z 50 -
    

Noua dimensiune a stivei va fi 50, wcd va merge cu un director înapoi. O comandă greșită este:

    wcd - -z 50
    

Wcd merge cu un director înapoi, stiva primește dimensiunea implicită 10. -z 50 este ignorată.

Adăugați această opțiune ca prima opțiune la alias sau funcția dumneavoastră wcd. De exemplu, pentru un shell compatibil POSIX, aceasta ar fi:

    wcd ()
    {
        wcd.exe -z 50 "$@"
        . ${WCDHOME:-${HOME}}/bin/wcd.go
    }
    

-[NUMĂR]

Plasează directorul în stivă de NUMĂR de ori. Implicit este 1 (o dată).

Merge înapoi un director. Comanda "wcd -" merge cu un director înapoi. Pentru a merge înapoi cu mai multe directoare, adăugați un număr la opțiunea „-”. De exemplu, comanda "wcd -3". Stiva este ciclică.

+[NUMĂR]

Scoate directorul din stivă de NUMĂR de ori. Implicit este 1 (o dată).

Merge înainte un director. Comanda "wcd +" merge cu un director înainte. Pentru a merge înainte cu mai multe directoare, adăugați un număr la opțiunea „+”. De exemplu, comanda "wcd +2". Stiva este ciclică.

=

Afișează stiva.

Utilizați această opțiune dacă nu vă amintiți unde vă aflați în stivă. Stiva este afișată și puteți alege un număr. Locul curent în stivă este marcat cu un asterisc "*".

INSTALARE¶

Directorul de lucru curent al unui shell Unix poate fi schimbat doar prin comanda internă cd(1). Prin urmare, programul este întotdeauna apelat printr-o funcție sau un alias. Funcția sau alias generează un script shell (script-go) care este generat de programul wcd. Wcd poate funcționa numai după ce funcția sau alias sunt definite.

O altă influență importantă asupra instalării dumneavoastră este definirea variabilelor de mediu HOME și WCDHOME. A se vedea secțiunea VARIABILE DE MEDIU.

    wcd ()
    {
        CALEA/wcd.exe "$@"
        . ${WCDHOME:-${HOME}}/bin/wcd.go
    }

    wcd ()
    {
        CALEA/wcdbash.exe "$@"
        . ${WCDHOME:-${HOME:-"c:"}}/wcd.go
    }

    wcd ()
    {
        CALEA/wcdos2bash.exe "$@"
        . ${WCDHOME:-${HOME:-"c:"}}/wcd.go
    }

    wcd ()
    {
        CALEA/wcdwin32zsh.exe "$@"
        . ${WCDHOME:-${HOME}}/wcd.go
    }

    if ( ${?WCDHOME} ) then
        alias wcd "CALEA/wcd.exe \!* ; source $WCDHOME/bin/wcd.go"
    else
        alias wcd "CALEA/wcd.exe \!* ; source $HOME/bin/wcd.go"
    endif

    function wcd
    {
        CALEA\wcdwin32psh.exe $args
        & $env:HOME\wcdgo.ps1
    }

LOCALIZAREA¶

LANG

Limba principală este selectată cu variabila de mediu LANG. Variabila LANG constă din mai multe părți. Prima parte este codul limbii cu litere mici. A doua este opțională și este codul țării cu majuscule, precedat de un caracter de subliniere. Există, de asemenea, o a treia parte opțională: codificarea caracterelor, precedată de un punct. Câteva exemple pentru shell-uri de tip standard POSIX:

    export LANG=ro               Română
    export LANG=ro_RO            Română, România
    export LANG=ro_MO            Română, Republica Moldova
    export LANG=es_ES            Spaniolă, Spania
    export LANG=es_MX            Spaniolă, Mexic
    export LANG=en_US.iso88591   Engleză, SUA, codificarea Latin-1
    

Pentru o listă completă a codurilor de limbă și de țară, consultați manualul gettext(1): <http://www.gnu.org/software/gettext/manual/gettext.html#Language-Codes> În sistemele Unix, puteți utiliza comanda locale(1) pentru a obține informații specifice despre localizare.

LANGUAGE

Cu variabila de mediu LANGUAGE puteți specifica o listă de limbi prioritare, separate prin două puncte. wcd dă preferință variabilei LANGUAGE față de LANG. De exemplu, mai întâi olandeză și apoi germană: "LANGUAGE=nl:de". Mai întâi trebuie să activați localizarea, setând LANG sau LC_ALL la o altă valoare decât C, înainte de a putea utiliza o listă de priorități de limbă prin variabila LANGUAGE. Consultați și manualul gettext(1): <http://www.gnu.org/software/gettext/manual/gettext.html#The-LANGUAGE-variable>

Dacă selectați o limbă care nu este disponibilă, veți primi mesajele standard în limba engleză.

WCDLOCALEDIR

Cu variabila de mediu WCDLOCALEDIR, variabila LOCALEDIR folosită în timpul compilării și instalării wcd poate fi anulată. LOCALEDIR este folosită de wcd cu suport pentru limba maternă pentru a găsi fișierele de limbă. Valoarea implicită GNU este "/usr/local/share/locale". Tastând "wcd -V", wcd va afișa valoarea variabilei LOCALEDIR, ce este utilizată.

Dacă ați instalat wcd într-un alt director decât directorul implicit, poate fi necesar să definiți variabila de mediu WCDLOCALEDIR pentru a indica directorul local.

Un exemplu pentru linia de comandă (cmd) Windows:

    set WCDLOCALEDIR=c:/prefixul_meu/share/locale
    

Un exemplu pentru un shell POSIX:

    export WCDLOCALEDIR=$HOME/share/locale
    

LC_COLLATE

Când există mai multe potriviri de directoare, wcd prezintă o listă sortată. Sortarea depinde de configurările de localizare. Dacă a fost definită variabila de mediu LANG, potrivirile sunt sortate ca și cum dicționarele sau agendele telefonice sunt sortate în limba respectivă. De exemplu, punctele și liniuțele sunt ignorate sau literele e cu și fără accent sunt văzute ca fiind aceeași literă sau diferența între majuscule și minuscule este ignorată.

Sortarea dă preferință variabilei de mediu LC_COLLATE față de LANG. Dacă faceți LC_COLLATE egal cu "C" sau "POSIX", sortarea locală este dezactivată. De exemplu, dacă doriți limba olandeză, dar nu sortarea olandeză, puteți să faceți acest lucru:

    export LANG=nl_NL
    export LC_COLLATE=C
    

LC_CTYPE

În ceea ce privește codificarea caracterelor, wcd va acorda preferință variabilei LC_CTYPE față de LANG. De exemplu, pentru a configura codificarea caracterelor la UTF-8, se poate face următoarea configurare de mediu.

    export LC_CTYPE=ro_RO.UTF-8
    

LC_ALL

Toate variabilele de mediu de localizare care încep cu LC_ sunt anulate de variabila de mediu LC_ALL dacă este definită. Wcd dă preferință lui LC_ALL față de LC_COLLATE și LC_CTYPE.

    LC_CTYPE=en_GB.UTF-8 xterm -u8 -fn '-Misc-Fixed-Medium-R-SemiCondensed--13-120-75-75-C-60-ISO10646-1'

FIȘIERE¶

Dacă variabila de mediu WCDHOME este definită, wcd va folosi WCDHOME în loc de HOME. Toate fișierele "*.wcd" sunt fișiere text. Ele pot fi editate cu un editor de text. Versiunea de linie de comandă Windows a wcd se comportă ca versiunea DOS. Versiunea Cygwin a wcd se comportă ca versiunea Unix.

wcd.exe

Programul. În shell-urile Unix, programul este întotdeauna apelat printr-o funcție sau un alias, deoarece directorul de lucru curent al unui shell Unix poate fi schimbat doar prin comanda internă «cd». A se vedea, de asemenea, secțiunea INSTALARE.

fișierul implicit cu datele arborelui

Acesta este fișierul fișierul implicit cu datele arborelui în care wcd caută potriviri. Dacă acesta nu are permisiuni de citire, wcd va crea unul nou.

    DOS: \treedata.wcd sau %HOME%\treedata.wcd
    Unix: $HOME/.treedata.wcd
    

fișierul suplimentar cu datele arborelui

Un fișier suplimentar cu datele arborelui, opțional. Dacă există și are permisiuni de citire, wcd va încerca să găsească potriviri și în acest fișier.

    DOS: \extra.wcd sau %HOME%\extra.wcd
    Unix: $HOME/.extra.wcd
    

fișierul de interdicții

În acest fișier opțional wcd plasează căile interzise. A se vedea opțiunea -b. Metacaracterele (caracterele Joker) sunt acceptate.

    DOS: \ban.wcd or %HOME%\ban.wcd
    Unix: $HOME/.ban.wcd
    

fișierul de alias

Fișier opțional cu alias ale wcd. A se vedea opțiunea -l.

    DOS: \alias.wcd sau %HOME%\alias.wcd
    Unix: $HOME/.alias.wcd
    

fișierul de stivă

În acest fișier, wcd își stochează stiva. Litera unității poate fi schimbată cu opțiunea -d.

    DOS: c:\stack.wcd sau %HOME%\stack.wcd
    Unix: $HOME/.stack.wcd
    

Numele fișierului de stivă poate fi schimbat cu variabila de mediu WCDSTACKFILE. A se vedea secțiunea VARIABILE DE MEDIU.

script-go

Acesta este scriptul shell pe care wcd.exe îl creează de fiecare dată. Este obținut prin intermediul unei funcții sau un alias. Litera unității poate fi schimbată cu opțiunea -d. Din motive istorice, este plasat implicit în "$HOME/bin" pe sistemele Unix. Directorul acestui fișier poate fi schimbat cu opțiunea -G.

    DOS bash: c:/wcd.go sau $HOME/wcd.go
    linia de comandă Windows: c:\wcdgo.bat sau %HOME%\wcdgo.bat
    Windows PowerShell: $env:HOME\wcdgo.ps1
    WinZsh: $HOME/wcd.go
    Cygwin/MSYS: $HOME/bin/wcd.go
    linia de comandă OS/2: c:\wcdgo.cmd sau %HOME%\wcdgo.cmd
    bash OS/2: c:/wcd.go sau $HOME/wcd.go
    Unix: $HOME/bin/wcd.go
    

fișierul cu datele arborelui relativ

Fișier text cu căi relative din DIR. A se vedea opțiunile +S, -n și +n.

    DOS: CALEA\rtdata.wcd
    Unix: CALEA/.rtdata.wcd
    

VARIABILE DE MEDIU¶

HOME

Wcd utilizează implicit variabila de mediu HOME pentru a determina unde să-și stocheze fișierele. A se vedea, de asemenea, secțiunea FIȘIERE. Acest lucru poate fi anulat cu variabila de mediu WCDHOME.

HOME definește, de asemenea, de unde să înceapă scanarea discului atunci când este utilizată opțiunea -s. Acest lucru poate fi anulat cu variabila de mediu WCDSCAN.

Pentru versiunea Unix, Cygwin, Windows PowerShell, WinZsh și MSYS este necesar ca HOME sau WCDHOME să fie definită. Pentru celelalte versiuni ale wcd utilizarea acestor variabile este opțională.

Dacă HOME este definită pe DOS/Windows, wcd va plasa toate fișierele sale (treedata.wcd, extra.wcd, alias.wcd, ban.wcd, wcd.go) în directorul HOME. Comportamentul wcd este atunci similar cu versiunea Unix a wcd. Wcd va scana implicit discul din HOME. Unitățile nu vor fi scanate automat prin schimbarea la acestea. Trebuie să spuneți în mod explicit acest lucru wcd-ului. De exemplu:

    wcd -S c: -A d: -A e:
    

Potrivirea directoarelor este acum globală pentru toate unitățile scanate.

WCDHOME

Variabila de mediu WCDHOME poate fi folosită pentru a schimba locația fișierelor wcd. Dacă sunt definite atât HOME cât și WCDHOME, WCDHOME va fi folosită în loc de HOME.

În versiunile wcd anterioare versiunii 5.1.5, WCDHOME a schimbat și directorul de scanare implicit. Acest lucru s-a schimbat. De la versiunea 5.1.5, WCDHOME nu schimbă directorul de scanare implicit. A se vedea opțiunea -s. Începând cu versiunea 5.1.5, utilizați variabila de mediu WCDSCAN pentru a anula directorul de scanare implicit.

Exemplu pentru linia de comandă DOS, Windows, OS/2:

    set WCDHOME=C:\Users\erwin\wcd
    

Un exemplu pentru shell-uri de tip POSIX:

    export WCDHOME="$HOME/.wcd"
    

Un exemplu pentru shell-uri de tip Csh:

    setenv WCDHOME "$HOME/.wcd"
    

WCDSCAN

Utilizați variabila de mediu WCDSCAN pentru a anula directorul de scanare implicit HOME. Definiți o listă separată de două puncte (Unix) pentru a defini mai multe directoare. Pe DOS/Windows, faceți lista separată prin punct și virgulă.

Exemple pentru linia de comandă DOS, Windows, OS/2:

    set WCDSCAN=C:\Users\erwin;D:\data
    set WCDSCAN=%HOMEDRIVE%%HOMEPATH%;\\projectdrive\projectX
    

Un exemplu pentru shell-uri de tip POSIX:

    export WCDSCAN="$HOME:/projectdisk/projectX"
    

Un exemplu pentru shell-uri de tip Csh:

    setenv WCDSCAN "$HOME:/projectdisk/projectX"
    

WCDFILTER

Specificați filtre cu variabila de mediu WCDFILTER. Toate directoarele care nu se potrivesc cu filtrul (filtrele) sunt ignorate. O listă poate fi specificată prin separarea filtrelor prin separatorul de cale shell. Similar cu specificarea variabilei PATH. Ignorarea/respectarea diferenței dintre majuscule/minuscule este impusă de sistemul de operare.

Un exemplu pentru linia de comandă DOS, Windows, OS/2:

    set WCDFILTER=projects;doc
    

Un exemplu pentru shell-uri de tip POSIX:

    export WCDFILTER="projects:doc"
    

Un exemplu pentru shell-uri de tip Csh:

    setenv WCDFILTER "projects:doc"
    

WCDBAN

Căile specificate cu variabila de mediu WCDBAN vor fi interzise de wcd. A se vedea, de asemenea, opțiunea -b. Specificați o listă de căi separate prin separatorul shell PATH.

WCDEXCLUDE

Căile specificate cu variabila de mediu WCDEXCLUDE vor fi excluse de wcd. A se vedea, de asemenea, opțiunile -x și -xf. Specificați o listă de căi separate prin separatorul shell PATH.

Un exemplu pentru linia de comandă DOS, Windows, OS/2:

    set WCDEXCLUDE=*/windows;*/temp;*CVS
    

Un exemplu pentru shell-uri de tip POSIX:

    export WCDEXCLUDE="/dev:/tmp:*CVS"
    

Un exemplu pentru shell-uri de tip Csh:

    setenv WCDEXCLUDE "/dev:/tmp:*CVS"
    

WCDUSERSHOME

Stabilește baza directoarelor acasă ale utilizatorului. Pe DOS/Windows, valoarea implicită este "\\users". Pe Unix/Cygwin, valoarea implicită este "/home". Această variabilă este utilizată pentru a scana fișierele treedata.wcd/extra.wcd ale altor utilizatori. A se vedea, de asemenea, opțiunile -u și +u. În modul de mesaje detaliate, wcd va afișa toate filtrele, interdicțiile și excluderile. A se vedea opțiunea -v.

WCDSTACKFILE

Wcd dă preferință variabilei WCDSTACKFILE în defavoarea numelui implicit al fișierului stivă (vedeți secțiunea FIȘIERE). Cu această variabilă, fiecare shell (sau emulator de terminal utilizat) poate avea stiva sa privată de directoare utilizate.

Pentru a utiliza un fișier unic bazat pe timp HH:MM:SS-DD.LL.AAAA pentru fiecare shell interactiv deschis.

    export WCDSTACKFILE=$HOME/.wcd/stack.$(date +%H:%M:%S-%d.%m.%Y)
    

Pentru o stivă per xterm(1), utilizați variabila de mediu xterm WINDOWID:

    export WCDSTACKFILE=$HOME/.wcd/stack.$WINDOWID
    

Pentru screen(1) GNU, pentru a utiliza stiva pe ecran:

    export WCDSTACKFILE=$HOME/.wcd/stack.$WINDOW
    

TERMINFO

Dacă este definită variabila de mediu TERMINFO, wcd cu interfața „ncurses” verifică o definiție de terminal local înainte de a verifica în locația standard. Acest lucru este util dacă definițiile terminalelor nu sunt într-o locație standard. Locațiile standard utilizate adesea sunt "/usr/lib/terminfo" și "/usr/share/terminfo".

PDC_RESTORE_SCREEN

Wcd cu interfața „PDCurses” recunoaște variabila de mediu PDC_RESTORE_SCREEN. Dacă această variabilă de mediu este definită, „PDCurses” va prelua o copie a conținutului ecranului în momentul în care wcd este pornit; când wcd iese, ecranul va fi restabilit. Un exemplu pentru linia de comandă Windows:

    set PDC_RESTORE_SCREEN=1
    

Windows permite salvarea doar a unei mici memorii tampon. Deci nu este întotdeauna posibil să se restabilească totul. Unele date-deșeuri pot fi afișate în consolă după ieșirea wcd dacă ați definit o dimensiune mare a memoriei tampon.

SHELL

Scrierea a "#!$SHELL" pe prima linie a scriptului-go pentru shell de tip POSIX sau shell C este necesară pentru caracterele de 8 biți. În caz contrar, unele shell-uri ar putea crede că scriptul-go este un fișier binar și nu să nu-l citească. În Cygwin Bash, variabila SHELL trebuie definită în mediu folosind comanda "export", altfel wcd nu poate citi variabila.

BASH

Wcd pentru DOS bash folosește $BASH în loc de $SHELL, deoarece $SHELL indică shell-ul de comandă DOS. Poate fi necesar să definiți $BASH cu o comandă "export", altfel wcd nu poate citi variabila.

CONSULTAȚI ȘI¶

sh(1), bash(1), csh(1), ksh(1), zsh(1), locale(1), ncurses(1),

AUTORI¶

Wcd a fost scris de Erwin Waterlander <waterlan@xs4all.nl>

Pagina principală a proiectului: <http://waterlan.home.xs4all.nl/>

Pagina SourceForge a proiectului: <http://sourceforge.net/projects/wcd/>

Aspectul paginii de manual a fost furnizat de către Jari Aalto <jari.aalto@cante.net>.

NCD a fost scris inițial de Brad Kingsbury pentru „Norton Utilities” al lui Peter Norton, în jurul anului 1987. A se vedea, de asemenea, <http://www.softpanorama.org/OFM/norton_change_directory_clones.shtml>