options opțiune ...

unde opțiune este una dintre următoarele:

debug

Stabilește RES_DEBUG în _res.options (eficientă numai dacă glibc a fost construită cu suport pentru depanare; a se vedea resolver(3)).

ndots:n

Stabilește un prag pentru numărul de puncte care trebuie să apară într-un nume dat la res_query(3) (a se vedea resolver(3)) înainte de a se efectua o interogare absolută inițială. Valoarea implicită pentru n este 1, ceea ce înseamnă că, dacă există puncte într-un nume, numele va fi încercat mai întâi ca nume absolut înainte de a i se adăuga orice element de la lista de căutare search list. Valoarea pentru această opțiune este limitată în mod silențios la 15.

timeout:n

Stabilește perioada de timp în care rezolvatorul va aștepta un răspuns de la un server de nume la distanță înainte de a încerca din nou interogarea prin intermediul unui alt server de nume. Aceasta nu poate fi timpul total necesar pentru orice apel API de rezolvare și nu există nicio garanție că un singur apel API de rezolvare corespunde unei singure perioade de așteptare. Măsurată în secunde, valoarea implicită este RES_TIMEOUT (în prezent 5, a se vedea <resolv.h>). Valoarea pentru această opțiune este limitată în mod silențios la 30.

attempts:n

Stabilește numărul de ori de câte ori rezolvatorul va trimite o interogare către serverele sale de nume înainte de a renunța și de a trimite o eroare aplicației apelante. Valoarea implicită este RES_DFLRETRY (în prezent 2, a se vedea <resolv.h>). Valoarea pentru această opțiune este limitată în mod silențios la 5.

rotate

Stabilește RES_ROTATE în _res.options, ceea ce determină selectarea prin rotație a serverelor de nume dintre cele enumerate. Acest lucru are ca efect distribuirea sarcinii de interogare între toate serverele listate, în loc ca toți clienții să încerce de fiecare dată primul server listat.

no-aaaa (de la glibc 2.36)

Stabilește RES_NOAAAA în _res.options, care suprimă interogările AAAA efectuate de către „stub resolver” (mecanismul minim de rezolvare), inclusiv căutările AAAA declanșate de interfețele bazate pe NSS, cum ar fi getaddrinfo(3). Sunt afectate numai căutările DNS: Datele IPv6 din hosts(5) sunt în continuare utilizate, getaddrinfo(3) cu AI_PASSIVE va produce în continuare adrese IPv6, iar serverele de nume IPv6 configurate sunt în continuare utilizate. Pentru a produce rezultate corecte în cazul unei erori de nume (NXDOMAIN), interogările AAAA sunt convertite în interogări A. Această opțiune este destinată în mod preliminar în scopuri de diagnosticare, pentru a exclude faptul că interogările DNS AAAA au un impact negativ. Este incompatibilă cu utilizarea EDNS0 și validarea DNSSEC de către aplicații.

no-check-names

Stabilește RES_NOCHECKNAME în _res.options, care dezactivează verificarea modernă BIND a numelor de gazdă și a numelor de e-mail primite pentru caractere nevalide, cum ar fi caracterul de subliniere (_), non-ASCII sau caracterele de control.

inet6

Stabilește RES_USE_INET6 în _res.options. Acest lucru are ca efect încercarea unei interogări AAAA înainte de o interogare A în cadrul funcției gethostbyname(3) și afișarea răspunsurilor IPv4 în „format pasat prin tunel la” IPv6 dacă nu se găsesc înregistrări AAAA, dar există un set de înregistrări A. Începând cu glibc 2.25, această opțiune este depreciată; aplicațiile ar trebui să utilizeze getaddrinfo(3), mai degrabă decât gethostbyname(3).

ip6-bytestring (de la glibc 2.3.4 până la glibc 2.24)

Stabilește RES_USEBSTRING în _res.options. Acest lucru face ca căutările IPv6 inverse să fie efectuate utilizând formatul „bit-label” descris în RFC 2673; dacă această opțiune nu este definită (ceea ce este implicit), se utilizează formatul „nibble”. Această opțiune a fost eliminată din glibc 2.25, deoarece se baza pe o extensie DNS incompatibilă cu cea anterioară, care nu a fost niciodată implementată în Internet.

ip6-dotint/no-ip6-dotint (de la glibc 2.3.4 până la glibc 2.24)

Șterge/stabilește RES_NOIP6DOTINT în _res.options. Atunci când această opțiune este dezactivată (ip6-dotint), căutările IPv6 inverse sunt efectuate în zona (depreciată) ip6.int; atunci când această opțiune este stabilită (no-ip6-dotint), căutările IPv6 inverse sunt efectuate în zona ip6.arpa în mod implicit. Aceste opțiuni sunt disponibile până la glibc 2.24, unde no-ip6-dotint este valoarea implicită. Deoarece suportul ip6-dotint a încetat demult să mai fie disponibil în Internet, aceste opțiuni au fost eliminate în glibc 2.25.

edns0 (începând cu glibc 2.6)

Stabilește RES_USE_EDNS0 în _res.options. Aceasta permite suportul pentru extensiile DNS descrise în RFC 2671.

single-request (începând cu glibc 2.10)

Stabilește RES_SNGLKUP în _res.options. În mod implicit, glibc efectuează căutări IPv4 și IPv6 în paralel începând cu glibc 2.9. Unele servere DNS ale dispozitivelor nu pot gestiona aceste interogări în mod corespunzător și fac ca cererile să depășească timpul de așteptare. Această opțiune dezactivează acest comportament și face ca glibc să efectueze cererile IPv6 și IPv4 secvențial (cu prețul unei anumite încetiniri a procesului de rezolvare).

single-request-reopen (începând cu glibc 2.9)

Stabilește RES_SNGLKUPREOP în _res.options. Rezolvatorul utilizează același soclu pentru cererile A și AAAA. Unele echipamente hardware trimit din greșeală doar un singur răspuns. Când se întâmplă acest lucru, sistemul client va sta și va aștepta al doilea răspuns. Activarea acestei opțiuni modifică acest comportament, astfel încât, dacă două cereri de pe același port nu sunt tratate corect, se va închide soclul și se va deschide unul nou înainte de a trimite a doua cerere.

no-tld-query (începând cu glibc 2.14)

Stabilește RES_NOTLDQUERY în _res.options. Această opțiune face ca res_nsearch() să nu încerce să rezolve un nume necalificat ca și cum ar fi un domeniu de nivel superior (TLD). Această opțiune poate cauza probleme dacă situl are „localhost” ca TLD în loc să aibă localhost pe unul sau mai multe elemente ale listei de căutare. Această opțiune nu are niciun efect dacă nu este stabilită nici RES_DEFNAMES și nici RES_DNSRCH.

use-vc (începând cu glibc 2.14)

Stabilește RES_USEVC în _res.options. Această opțiune forțează utilizarea TCP pentru rezoluțiile DNS.

no-reload (începând cu glibc 2.26)

Stabilește RES_NORELOAD în _res.options. Această opțiune dezactivează reîncărcarea automată a unui fișier de configurare modificat.

trust-ad (începând cu glibc 2.31)

Stabilește RES_TRUSTAD în _res.options. Această opțiune controlează comportamentul bitului AD al „stub resolver” (mecanismul minim de rezolvare). În cazul în care un rezolvator de validare activează bitul AD într-un răspuns, acesta indică faptul că datele din răspuns au fost verificate în conformitate cu protocolul DNSSEC. Pentru a se baza pe bitul AD, sistemul local trebuie să aibă încredere atât în rezolvatorul de validare DNSSEC, cât și în ruta de rețea către acesta, motiv pentru care este necesară o opțiune explicită de acceptare. În cazul în care opțiunea trust-ad este activă, „stub resolver” activează bitul AD în interogările DNS de ieșire (pentru a activa suportul pentru bitul AD) și păstrează bitul AD în răspunsuri. Fără această opțiune, bitul AD nu este activat în interogări și este întotdeauna eliminat din răspunsuri înainte ca acestea să fie returnate aplicației. Acest lucru înseamnă că aplicațiile pot avea încredere în bitul AD din răspunsuri dacă opțiunea trust-ad a fost stabilită corect.

În glibc 2.30 și versiunile anterioare, AD nu este stabilit automat în interogări și este transmis neschimbat către aplicații în răspunsuri.