1. Manuals
  2. Tumbleweed
  3. fakeroot
  4. fakeroot-sysv(1)

Scroll to navigation

fakeroot(1) Manual de Debian fakeroot(1)

NUME

fakeroot - rulează o comandă într-un mediu care simulează privilegii de root pentru manipularea fișierelor

REZUMAT

fakeroot [-l|--lib library] [--faked binar_precum_faked] [-i fișier-încărcare] [-s fișier-de-salvare] [-u|--unknown-is-real ] [-b|--fd-base ] [-h|--help ] [-v|--version ] [--] [comanda]

DESCRIERE

fakeroot execută o comandă într-un mediu în care pare să aibă privilegii de root pentru manipularea fișierelor. Acest lucru este util pentru a permite utilizatorilor să creeze arhive (tar, ar, .deb etc.) care conțin fișiere cu permisiuni/proprietate de root. Fără fakeroot ar trebui să se aibă privilegii de root pentru a crea fișierele constitutive ale arhivelor cu permisiunile și proprietatea corecte și apoi să le împacheteze, sau ar trebui să se construiască arhivele direct, fără a se utiliza arhivatorul.

fakeroot funcționează prin înlocuirea funcțiilor de manipulare a fișierelor din bibliotecă (chmod(2), stat(2) etc.) cu funcții care simulează efectul pe care l-ar fi avut funcțiile reale de bibliotecă, dacă utilizatorul ar fi fost cu adevărat root. Aceste funcții de învăluire se află într-o bibliotecă partajată /usr/lib/*/libfakeroot-*.so sau într-o locație similară pe platforma dumneavoastră. Obiectul partajat este încărcat prin intermediul mecanismului LD_PRELOAD al încărcătorului dinamic. (A se vedea ld.so(8))

Dacă intenționați să construiți pachete cu fakeroot, vă rugăm să încercați să construiți mai întâi pachetul „fakeroot”: etapa «debian/rules build» are câteva teste (testând mai ales pentru erorile din vechile versiuni «fakeroot»). Dacă aceste teste eșuează (de exemplu, pentru că aveți anumite programe libc5 pe sistemul dumneavoastră), este foarte probabil ca și alte pachete pe care le construiți cu «fakeroot» să eșueze, dar posibil în moduri mult mai subtile.

De asemenea, rețineți că cel mai bine este să nu construiți fișierele binare sub «fakeroot». În special lui «configure» și prietenilor săi nu le place când sistemul se comportă brusc diferit de ceea ce se așteaptă. (sau, aceștia dereglează la întâmplare unele variabile de mediu, dintre care unele sunt necesare pentru «fakeroot»).

OPȚIUNI

Specifică o bibliotecă de învăluire alternativă.
Specifică un binar alternativ care să fie utilizat ca faked(1).
[--] comanda
Orice comandă ce care doriți să fie executată sub «fakeroot» (ca root simulat). Folosiți ‘--’(cq dacă în comandă aveți alte opțiuni care pot deruta analiza opțiunilor lui «fakeroot».
Salvează mediul „fakeroot” în fișierul-de-salvare la ieșire. Acest fișier poate fi utilizat pentru a restaura mediul mai târziu, utilizând opțiunea „-i”. Cu toate acestea, acest fișier va avea pierderi de informații și «fakeroot» se va comporta de-o formă ciudată dacă nu lăsați fișierele modificate în interiorul mediului „fakeroot” neatinse atunci când sunteți în afara mediului. Totuși, acest lucru poate fi util. De exemplu, poate fi utilizat cu rsync(1) pentru a face copii de rezervă și a restaura arbori întregi de directoare, cu informații despre utilizatori, grupuri și dispozitive, fără a fi nevoie să fiți root. Consultați /usr/share/doc/fakeroot/README.saving pentru mai multe detalii.
Încarcă un mediu „fakeroot” salvat anterior folosind opțiunea „-s” din fișier-încărcare. Rețineți că această opțiune nu salvează implicit fișierul, utilizați și opțiunea „-i” pentru acest comportament. Utilizarea aceluiași fișier ca argument atât pentru „-i”, cât și pentru „-s” într-o singură invocare fakeroot este sigură.
Utilizează proprietatea reală a fișierelor necunoscute anterior de «fakeroot», în loc să pretindă că acestea sunt deținute de root:root.
Specifică valoarea de bază a descriptorului de fișier (numai în modul TCP). fd este numărul minim al descriptorului de fișiere care trebuie utilizat pentru conexiunile TCP; acest lucru poate fi important pentru a evita conflictele cu descriptorii de fișiere utilizați de programele care rulează sub «fakeroot».
Afișează mesajul de ajutor.
Afișează informațiile despre versiune.

EXEMPLE

Iată un exemplu de sesiune cu fakeroot. Observați că în interiorul mediului de root fals (simulat), manipularea de fișiere ce necesită privilegii de root reușește, dar nu se întâmplă cu adevărat.

$  whoami
joost
$ fakeroot /bin/bash
#  whoami
root
# mknod hda3 b 3 1
# ls -ld hda3
brw-r--r--   1 root     root       3,   1 iul  2 22:58 hda3
# chown joost:root hda3
# ls -ld hda3
brw-r--r--   1 joost    root       3,   1 iul  2 22:58 hda3
# ls -ld /
drwxr-xr-x  20 root     root         1024 iun 17 21:50 /
# chown joost:users /
# chmod a+w /
# ls -ld /
drwxrwxrwx  20 joost    users        1024 iun 17 21:50 /
# exit
$ ls -ld /
drwxr-xr-x  20 root     root         1024 iun 17 21:50 //
$ ls -ld hda3
-rw-r--r--   1 joost    users           0 iul  2 22:58 hda3

Doar efectele acțiunilor pe care utilizatorul joost le-ar putea face oricum, se întâmplă cu adevărat.

fakeroot a fost scris special pentru a permite utilizatorilor să creeze pachete Debian GNU/Linux (în formatul deb(5)) fără a le oferi privilegii de root. Acest lucru se poate face prin comenzi precum dpkg-buildpackage -rfakeroot sau debuild -rfakeroot (de fapt, „-rfakeroot” este implicit în «debuild» în momentul de față, așa că nu mai aveți nevoie de acest argument).

ASPECTE DE SECURITATE

fakeroot este un program normal, fără bitul „setuid” activat. Acesta nu sporește privilegiile unui utilizator și nici nu reduce securitatea sistemului.

FIȘIERE

/usr/lib/*/libfakeroot-*.so Biblioteca partajată care conține funcțiile de învăluire (simulare).

VARIABILE DE MEDIU

Cheia utilizată pentru a comunica cu demonul „fakeroot”. Orice program pornit cu LD_PRELOAD corect și cu FAKEROOTKEY a unui demon în execuție se va conecta automat la acel demon și va avea aceeași vedere „falsă” a permisiunilor/proprietăților sistemului de fișiere (presupunând că demonul și programul de conectare au fost pornite de același utilizator).
Fakeroot este implementat prin învăluirea apelurilor de sistem. Acest lucru se realizează prin configurarea variabilelor LD_LIBRARY_PATH=/usr/lib/fakeroot și LD_PRELOAD=libfakeroot.so.0. Această bibliotecă este încărcată înaintea bibliotecii C a sistemului și, prin urmare, majoritatea funcțiilor bibliotecii sunt interceptate de aceasta. Dacă trebuie să configurați fie LD_LIBRARY_PATH, fie LD_PRELOAD din interiorul unui mediu „fakeroot”, ar trebui să fie configurate relativ la rutele date, ca în LD_LIBRARY_PATH=$LD_LIBRARY_PATH:/foo/bar/.

LIMITĂRI

Fiecare comandă executată în fakeroot trebuie să fie legată la aceeași versiune a bibliotecii C ca și fakeroot însăși.
fakeroot nu învăluie open(), create(), etc. Astfel, dacă utilizatorul joost face fie 

touch foo
fakeroot
ls -al foo

sau invers,

fakeroot
touch foo
ls -al foo

«fakeroot» nu are cum să știe că, în primul caz, proprietarul lui foo ar trebui să fie joost, în timp ce în al doilea caz ar fi trebuit să fie root. În cazul pachetului Debian, este întotdeauna în regulă să se atribuie în mod implicit tuturor fișierelor „necunoscute” uid=gid=0. Adevărata modalitate de a ocoli acest lucru este de a învălui open() și create(), dar acest lucru creează alte probleme, după cum demonstrează pachetul „libtricks”. Acest pachet a învăluit mult mai multe funcții și a încercat să facă mult mai multe decât fakeroot . S-a dovedit că o actualizare minoră a „libc” (de la una în care funcția stat() nu folosea open() la una cu o funcție stat() care folosea (în unele cazuri) open()), ar fi cauzat erori de segmentare inexplicabile (adică, „libc6” stat() a apelat open() învăluit, care ar fi apelat apoi „libc6” stat(), etc). Corectarea lor nu a fost chiar atât de ușoară, dar odată rezolvate, era doar o chestiune de timp până când o altă funcție începea să folosească open(), fără a mai vorbi de încercarea de a transpune această bibliotecă pe un alt sistem de operare. Astfel, am decis să păstrez numărul de funcții învăluite de «fakeroot» cât mai mic posibil, pentru a limita probabilitatea de ‘ciocniri’.

«fakeroot», de fapt, schimbă modul în care se comportă sistemul. Programele care sondează sistemul, cum ar fi GNU «configure», pot fi derutate de acest lucru (sau, dacă nu o fac, pot solicita «fakeroot» atât de mult încât «fakeroot» însuși devine confuz). Așadar, este recomandabil să nu executați «configure» din „fakeroot”. Deoarece «configure» ar trebui să fie apelat în ținta «debian/rules build», rularea «dpkg-buildpackage -rfakeroot» se ocupă corect de acest lucru.

ERORI

Acesta nu învăluie open(). Acest lucru nu este rău în sine, dar dacă un program face open("file", O_WRONLY, 000), scrie în fișierul „file”, îl închide și apoi încearcă din nou să deschidă pentru a citi fișierul, atunci deschiderea eșuează, deoarece modul fișierului va fi 000. Eroarea este că, dacă root face același lucru, open() va reuși, deoarece permisiunile fișierului nu sunt verificate deloc pentru root. Am ales să nu învăluim open(), deoarece open() este folosit de multe alte funcții din „libc” (inclusiv de cele care sunt deja învăluite), creând astfel bucle (sau posibile bucle viitoare, atunci când implementarea diferitelor funcții „libc” se va schimba un pic).

COPIEREA

fakeroot este distribuit sub Licența Publică Generală GNU. (GPL 2.0 sau ulterioară).

AUTORI

<joostje@debian.org>
<clint@debian.org>

PAGINA DE MANUAL

în cea mai mare parte scrisă de J.H.M. Dassen <jdassen@debian.org> Destul de multe modificări/adăugiri făcute de joost și Clint.

CONSULTAȚI ȘI

faked(1) dpkg-buildpackage(1), debuild(1) /usr/share/doc/fakeroot/DEBUG

TRADUCERE

Această traducere a fost creată în 2023 de Remus-Gabriel Chelu. Ea este supusă licenței GNU GPL versiunea 2 (sau ulterioară).

Pentru a citi versiunea originală în limba engleză, tastați «man -L C COMMAND».

Vă rugăm să raportați erorile de traducere prin baza de date a erorilor (BTS) de la Debian sau trimițând un e-mail la &lt;debian-l10-romanian@lists.debian.org&gt;, lista de discuții a traducerilor în limba romănă a progrmelor și documentelor din Debian, sau direct autorului acestei traduceri la &lt;remusgabriel.chelu@disroot.org&gt;

5 octombrie 2014 Proiectul Debian